Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...In acele zile plângem şi râdem în aceeaşi zi, ne supărăm şi iertăm după câteva momente, suntem singuri şi totodată cu toată lumea. Aşa a fost copilăria mea. Frumoasă, sinceră şi luminoasă. Am crescut sub învăţăturile bunicilor şi părinţilor, am crescut într-o lume în care jocurile pe calculator nu existau, dar pierdem ore în şir la fotbal pe terenul in spatele blocului.Atunci toti eram prieteni.Fiecare zi era un nou inceput.Vacantele mi le petreceam la tara q bunicii si verisorii mei,eram fara griji,eram asa de fercita...Si aqm imi amintesc q drag melodiile pe care le ascultam vara la poarta,eu eram cea mai mica mie dor.. Aunci zilele treceau asa de usor,timpul zbura iar noi eram mereu q zambetul pe buze si ne bucuram la xce.Aqm s`a schimbat tot si toti..lumea uita,dar eu nu,nu uit persoanele q care am crescut,q care am plans,q care am ras,q care am baut prima bere.Copiii de azi numai viseaza la acel taram magic q printi si pintese und totul devine realitate,pt ei conteaza sa fie cei mai buni la CS si "smecheri",dak aqm knd esti mic nu visezi,atunci cand?Profita de anii copilariei ,st cei mai frumosi si dk ii lasi sa treaca nu se mai intorc niciodata